O sa fiu din nou o cretina care isi poarta mana inghetata pe tastatura veche,fara sens,fara inteles…o cretina mediocra care scrie:
Ciocolata e luata de EL.
Scrisul imi aminteste de EL.
Eterna dementa o detinea EL.
In capatul holului vezi un EL.
Cu cerneala colorata desena EL>
In coltul strazii de demult astepta EL.
Pe fiinta razelor de soare il vezi pe EL.
Praful de pe caietul de amintiri te duce cu gandul la EL.
Pierdut in tarziu e EL.
Si acum voi pune stupidul semn PUNCT.
Latest Entries »
E primavara,vara mea…E cald,e SOARE, un SOARE cu inima otravita,dar e bine.Au revenit sambetele mele,sambetele cand umbli de nebun prin parcuri,pe strazi…cand simti ca traiesti si ai alaturi toti prietenii tai Mergi,alergi,speri,respiri,doresti,iubesti..un amalgan care poate pentru tine e plin de inteles,poate pentru el e plin de intrebari,iar pentru mine un mod de viata.Ieri a fost un inceput al unei primaveri frumoase alaturi de ai mei,de cei care cand trebuie sa te intalnesti incepi sa tipi,sa ridici maini ca sa va vedeti,iar toata lumea sa se uite la voi plini de regret ca odata au fost si ei asa sau plini de invidie ca ei nu sunt ca voi sau pur si simplu:”Uite ba’ce gasca tare au!”sau “Of…nici nu mai pot sta in aer liber,ca disturba astia linistea publica!”De parca ne’ar pasa…suntem doar noi,cei care acum incepem sa visam pentru prima data,sa observam ca albul si cu negrul se pot combina,ca viata nu e doar alba si nici neagra,ca dimensinea timpului o da sufletul,ca noaptea poate fi zi si ca poti umbla “hai-hui”la orice ora.
…Si ce faza tare cand mai vedem cate “unul” care ne acapareaza privirea:”Uite ce frumusel e ala!”,”Unde tu?Nu vezi ce nas mare are?”,”Stai ca are si cosuri!”…”Bine,bine,uite mie acesta imi place!”,”Nu vezi ca e cracanat?”..Asa continua discutiile noastre si niciodata nu suntem de aceeasi parere.<a
La noi rasul inseamna apa,cand una dintre noi se indragosteste,cand stam sa povestim cum a fost prima intamplare,primul sarut…radem aiurea,radem infiorator de mult,radem pentru ca stim sa ne bucuram,sa zambim cu gura pana la urechi si sa vedem cum trec ale noastre clipe.
De neuitat atunci cand zambesti…tocmai de aceea pot desena in palma ta SOARELE?
Zile fara sa scriu,zile fara sa traiesc..Poate va intrebati de ce nu am mai scris ceva new..Poate ca nu am avut timp[chiar daca e holiday],poate ca pur si simplu am uitat de acest blog,poate ca e iarna si e frumos si e zapada si merge o tura cu ciolofanul sau cu sacul:))
Trecand peste toate acestea,uite ca in acest moment scriu,fara sa gandesc,fara sa ma uit,cuvintele curg..tastatura are multe litere din care putem alcatui cuvinte.
Cred ca aceste randuri o sa fie cele mai cretine din viata mea.O seara plictisitoare in care ma chinui sa gasesc un film bun,un film pentru care merita sa’mi pierd timpul.
Un timp pe care il pierd aiurea de cele mai multe ori,dar nu ma ingrijorez pentru ca stiu ca si EL,si ei,si ele si voi chiar si TU faci asta.Si mai stiu ca astepti un anotimp mai cald in care dimineata sa te prinda hoinarind pe strazi gandindu’te la EL sau la EA.Mai este putin,asa ca ZAMBESTE!
Vezi,de multe ori uiti ca lumea e a ta si ca nu tu apartii lumii,tu poti face din lume ce doresti!
Acum dau eu sfaturi,acum gandesc eu in numele vostru,eu care nu stiu sa traiesc,chiar daca spun asta-NU STIU!Sunt un punct din globul asta,sunt poate un nesimnificant nestiutor.Incerc sa aflu,dar vad ca nu pot,ca nu reusesc.
De fiecare data apare acea voce care imi spune ca gresesc[de exemplu acum]:Alis uite’te si tu cate repetitii,cate greseli stupide ai facut!
Stiu,stiu asta,dar nu ma intereseaza vreau sa folosesc tastatura asta neagra.Poate ca nici Eu nu am inteles ce am scris,dar sunt sigura ca nici El,nici EA,chiar nici TU nu ai inteles.
Articol nesemnat de minte,dar semnat de cretinitate.
“M’asteapta leaganele viitorului sa ma arunc in bratele lor.Dar il voi alege oare pe cel bun?Sa fie actoria?Da…Pana ce cortinele vor cadea,nu voi rupe nicicand paginile din sceneta mea.” Asa incepeam sa’mi creionez cateva idei de viitor intr’o revista a clasei.
A fost,este si va fi un gand de viitor..actoria.Dar ce inseamna?Am auzit o data ceva ce mi’a ramas in minte:actoria este o arta,aceea de a cauta o noua tinerete.Daca iti place actoria in primul rand trebuie sa afli ce insemni si tu pentru ea,adica daca ai talent.La ora asta in Romania sunt multi care nu cunosc actoria adevarata,bine..nici eu nu stiu.Sunt atatea persoane care spun ca actoria e pasiunea lor, dar aceasta pasiune trebuie scoasa la iveala.Intr-o zi sper sa ajung actrita, si nu pentru faima sau bani pentru ca,daca practici aceasta meserie in Romania nu prea castigi mult,chiar deloc, ci pentru ca intr’adevar imi place.
.Atunci cand mergi la repetitie cu placere,cand iti place ceea ce faci,orele se sparg in minute si nu iti mai pasa ca ai stat nu stiu cat sau de banii pe care ii castigi,ce iti pasa de ceea ce va iesi,de aplauzele oamenilor din sala care iti afiseaza un zambet.Dar e un vis.E foarte greu sa ajungi undeva sus,dar e minunat sa poti interpreta un personaj,sa fii altcineva pe scena,sa il poti copia in intregime,sa te schimbi in momentul in care esti acolo,sa uiti de cine erai inainte sa urci,sa lasi toate grijile tale undeva jos.Sa traiesti prin ceea ce faci si mai ales sa iti placa.Un actor nu e un simplu om,e o multime de personaje,o infinitate de trairi,de sentimente.Sunt oameni care au devenit actori pentru ca nu au gasit in lumea “reala” alta meserie decat aceasta.Pentru simplu fapt ca lumea din jur face anumite preziceri:mama spune ca va fi doctor,tata politist ca el,bunica avocat.In teatru poti fi toate personajele astea.Actorul ideal sau aproape ideal e un om desavarsit..un om dispus de a’si multiplica personalitatea.Este un om liber,dedicat in totalitate talentului,artistului pana la urma din el,dar un om sincer fata de propria persoana care poate transmite publicului ceea ce asteapta..o emotie.Sunt putini ACTORI in adevaratul sens al cuvantului,dar sunt.Multi incearca sa caute frumusetea meseriei,sa o intalneasca,dar in zadar.Deci cel mai bine este sa iti placa ceea ce faci.Eu asi mai practica si alta meserie in afara de asta,pentru ca oricat de egoisti am fi traim in Romania si ne trebuie multe. Nici nu stiu daca am scris corect,nici nu stiu daca e bine ceea ce am scris.Este parerea mea la acest moment si ma debusoleaza valoarea pe care o are un actor,dar si teatrul acum.Inainte era un lucru nemaipomenit sa mergi la teatru.Lumea mergea foarte frumos imbracata,se ingrijeau foarte mult inainte sa mearga.Erau foarte atenti la piesa si considerau actorii foarte importanti,niste oameni deosebiti,insa acum se merge cum se apuca,mai rar ca e mai bine..din an in Pasti daca se poate.Fac galagie sau se gasesc sa le fie foame si sa fosneasca niste pungi.La urma,daca tot s’au tras cortinele ,de ce sa mai astepte actorii sa reintre,cand se pot imbraca si pleca.As continua la nesfarsit asa..si tot as mai gasi cate ceva,asa ca o sa ma opresc aici.
Baiatul ideal – Johnny Bravo sau Fat Frumos
DECI acum ar trebui sa descriu baiatul ideal,nu?Sa incep…exista asa ceva?
Perfectiune nu exista in dragoste si nici reguli!
Si ca sa ma contrazic… ca sa fie ideal, trebuie sa il iubesti, pentru ca altfel nu il vei vedea niciodata perfect…[parerea mea]
Fiecare a visat macar o data,viseaza baiatul ideal…fiecare si’l doreste langa ea.Fetele din ziua de azi vad baietii perfecti daca merg la sala[arata bine],au ochi albastri,au bani,sunt inteligenti si bla,bla.Uite ca eu o sa fiu Eu din nou..nu exista toate astea la un baiat.De aceea fata are ceva,baiatul altceva…pentru a se completa..
Toate fetele isi doresc un baiat care sa le iubeasca si invers o fata care sa’i iubeasca in primul rand pentru ca “Daca femeile iubesc, iarta orice, chiar si crimele; cand femeile nu iubesc, nu iarta nimic, nici macar virtutile.”
Mai intai, ce este dragostea? Dragostea e ca un vis. Ti s-a intamplat vreodata sa visezi ceva atat de frumos, incat dupa ce te-ai trezit sa incerci sa adormi la loc, sa-ti continui visul? Dar ai reusit sa continui visul? Dragostea adevarata apare o data. Dragostea te schimba. Parca vezi lumea cu alti ochi. Vezi lucruri minunate pe langa care treceai poate zilnic si nu le vedeai. Lumea e altfel, simti ca zbori,ca plutesti in aroma florilor ce miros pentru prima data…ca vezi culorile deschise ale lumii.
De ce se spune ca intalnesti persoana ideala numai o data?Si daca o intalnesti,ea nu ar trebui sa ramana pentru eternitate langa tine?In acest timp un “te iubesc”auzi foarte simplu..parca ar fi echivalentul unui “salut”.
De ce?Pentru ca multi nu mai cunosc acest sentiment…pentru ca,daca cineva ti’e iubit automat ii spui “te iubesc”.NU,NU nu vrem sa dam uitarii acest sentiment!
Multi au uitat sa cucereasca o fata,nu mai au romantism,nu mai au imaginatie,nu mai au nimic…sunt goi,sunt prea goi.In concluzie,baiatul care atinge absolutul poate renaste din frumos,dar frumosul asta isi afla repede sfarsitul[de cele mai multe ori],iar fata ideala-doesn’t exist !
O zi…a mai trecut o zi.
In sfarsit am aterizat si eu pe blog’ul asta cu un gand:de a mai scrie ceva…ce?[nu ma intreba ca nici eu nu stiu]
Deci…?Despre ce sa scriu?Despre testul de la chimie unde ne’a dat nu stiu ce configuratii si alte chestii cu substraturi.[Cred ca profa era pe la bucatarie in timp ce i’a venit ideea asta geniala a testului…si auzi,formule chimice,valente?eu stiu doar ca minus si cu plus se atrag…restul scrie in cartea aia cu desene,cu cerculete,protoni,electroni,si neutroni imbracati in puf roz.Ei bine a trecut si testul,a trecut si ziua.
Si afara ce vreme e…absolut emotionant de neplacuta.Unde e marea?Unde e soarele?Cand adormi sub cerul afumat unde vara plange amarnic si blestema,scuturandu’si si smulgandu’si parul lung;cand o adiere de vant zbucnita fara veste ca un joc de ape din pamant infiorau gleznele mele,imi inflorea mirat rochia golindu’mi pana peste genunchi tulpinele vii ale picioarelor;cand incepi sa’ti intredeschizi iscoditor pleoapele nelinistite.Un ceasornic de nisip.Valurile ca sunetele gamei alergau unele dupa altele mereu,mereu…Cand simti aroma de lacrimi a noptii.Racoarea cruda imi saruta narile,cand noaptea isi raspandisera clara fragezime intr’un arhandric de schit.Dar nu mai e vara…iarna e aproape.O sa pun punct amintirilor si imaginatiei.O sa termin cu asta pEntru moment.
O sa vad viata asa cum e,o sa vad iarna asa cum va fi…
Un subtil si nedictat PUNCT.
Poezia aceasta imi place mult,dar NU e SCRISA de MINE.
Despartire
Sa cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?
Te-as cere doar pe tine, dar nu mai esti a ta;
Nu floarea vestejita din parul tau balai,
Caci singura mea ruga-i uitarii sa ma dai.
La ce simtirea cruda a stinsului noroc
Sa nu se sting-asemeni, ci-n veci sa stea pe loc?
Tot alte unde-i suna aceluiasi parau:
La ce statornicia parerilor de rau,
Cand prin aceasta lume sa trecem ne e scris
Ca visul unei umbre si umbra unui vis?
La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porti?
La ce sa masuri anii ce zboara peste morti?
Totuna-i daca astazi sau maine o sa mor,
Cand voi sa-mi piara urma in mintea tuturor,
Cand voi sa uiti norocul visat de amandoi.
Trezindu-te, iubito, cu anii inapoi,
Sa fie neagra umbra in care-oi fi pierit,
Ca si cand niciodata noi nu ne-am fi gasit,
Ca si cand anii mandri de dor ar fi deserti -
Ca te-am iubit atata putea-vei tu sa ierti?
Cu fata spre perete, ma lasa prin straini,
Sa-nghete sub pleoape a ochilor lumini,
Si cand se va intoarce pamantul in pamant,
Au cine o sa stie de unde-s, cine sunt?
Cantari tanguitoare prin zidurile reci
Cersi-vor pentru mine repaosul de veci;
Ci eu as vrea ca unul, venind de mine-aproape,
Sa-mi spuie al tau nume pe-nchisele-mi pleoape,
Apoi – de vor – m-arunce in margine de drum…
Tot imi va fi mai bine ca-n ceasul de acum.
Din zare departata rasar-un stol de corbi,
Sa-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi,
Rasar-o vijelie din margini de pamant,
Dand pulberea-mi taranii si inima-mi la vant…
</a
Ci tu ramai in floare ca luna lui april,
Cu ochii mari si umezi, cu zambet de copil,
Din cat esti de copila sa-ntineresti mereu,
Si nu mai sti de mine, ca nu m-oi sti nici eu.
1Decembrie..
zambet sau lacrima?
O zi ca alte zile asi spune eu,dar altii o sa ma contrazica…de ce?Pentru ca ieri era tomana,petru ca ieri era ultima zi din noiembrie,iar pentru ca astazi e o noua zi,prima zi de iarna,prima zi de decembrie in care se naste o noua speranta…va fi un decembrie in doi?va fi un inceput?sunt intrebari la care nu le stiu raspunsul…nici eu si nici cei doua milioane de copii care isi pun aceeasi intrebare.
Si uite ca scriu din nou…intr’un moment in care vreau sa cred ca inteleg lumea altfel..ca descifrez un alt capitol,o alta pagina…
Si incerc sa gandesc,cu fiecare atom al fiintei mele si ajung la teoria paradoxului:o iubire se naste din cenusa unui sarut?sa fie adevarat?Dar nu ma ingrijorez pentru ca si alti doua milioane de copii isi pun intrebarea asta…
E seara,incerc in zadar sa pictez niste ganduri,desi doar visul mi’e culoare acum nu pot…nu pot pentru ca legea firii nu ma lasa..cine mai stie ce va fi maine?in acest moment nici macar cine sunt eu nu mai stiu…nu mai stiu nimic..inchid ochii si visez…din pacate nu prea am ce…
Uite’te si tu in ce lume traim,intr’o lume abstracta…si asta ne amuza tot timpul.Incerc sa strabat o lume dominata de criza si gripa…sa zambesc la Soare si sa recastig izvorul acela nesecat de inspiratie lasat undeva in podul unui creier obosit.
E un nonsens nepriceput de nimeni…
A venit ziua in care ne`am intalnit din nou in trenul nostru…in trenul vietii ..pe niste urme purtate de vant…in picurii de ploi spalate si sterse.Pentru ca astazi nimic nu mai are sens…pentru ca astazi nimic nu mai conteaza ,pentru ca vreau sa pun punct aici.
5secunde…atat a fost.
A mai trecut o zi…o zi parsiva sau poate o simpla zi din viata mea…din viata une adolescente inlacrimate de neputinta de a intoarce clipele inapoi…de ce?pentru ca a fost frumos.
Pentru ca durerea amintirilor se resimte astazi poate…poate ca ieri era mai putina nesabuinta ca astazi…poate ca ieri soarele ardea in candela lumii cu alta putere,poate ca era indrumat de dorinta,poate ca era si el acolo doar asa,doar ca sa fie.Cu toate acestea uite ca timpul trece,dar nu iarta…
si ma aflu intr’o noua seara…urmeaza un sfarsit,dar si un inceput.Incep a creiona un vis.Visul ce poate maine,poate peste doua zile,poate peste ani,poate niciodata isi va afla idealul.
Si vine o alta zi…de ce sa ingenunchez eu?nu,nu,cu siguranta nu voi fi eu.poate ca maine viata mea se va termina…sau poate ca voi vedea pentru prima data…fara scepticism filozofic,fara vicii,fara dificultati…Desi incatusata de scoala,ma simt libera,simt asta pentru ca acum sciu,doar creionul mi’e martor….nu incerc sa fac o capodopera..incerc sa insir doar cateva buchiii in neclintirea timpului…
Si iata ca e prima data cand scriu,e prima data cand vad,e prima data cand incep sa simt…
Acum o sa tac…o sa tac si o sa pun punct.Presiunea timpului tragic ma determina.Rasturnari nefiresti…pot avea o durata,dar nu pot avea un viitor.
Nu privesc din unghiul maturitatii,privesc prin ochii un copil..unui adolescent care vrea sa iasa din obscur.
Un simplu nume…niste litere asezate perfect…
